Camera memorială Orosz

Scopul creării Camerei Memoriale Orosz este de a conserva, a face accesibil și a transmite generațiilor viitoare patrimoniul familiei Orosz, care a realizat lucrări durabile în domeniul sportului, științei, educației, artei și serviciului comunitar.

Obiectele expuse – fotografii, documente, opere de artă, medalii, diplome și amintiri personale – evocă nu doar istoria excepțională a unei familii ce se întinde pe mai multe generații, ci și un capitol important din istoria Clujului secolului XX. Patrimoniul familial readuce la viață, printre altele, parcursul și realizările lui Endre Orosz, etnograf, arheolog, pedagog și fost secretar general al Asociației Carpaților din Transilvania, dar și ale membrilor din dinastia Orosz, care a oferit cinci campioni la natație.

Ideea camerei memoriale a luat naștere în mintea lui Judith Maier-Orosz încă din anii petrecuți în Germania. În timpul curățeniei regulate, adesea observa cum erau aruncate pe stradă întregi moșteniri familiale: mobilier, fotografii, acte, scrisori, cărți și obiecte de uz casnic. Atunci a hotărât că amintirile propriei familii nu pot avea un destin asemănător. Decizia a devenit o sarcină concretă când s-a reîntors definitiv împreună cu soțul său la Cluj și a descoperit în casa bunicilor două cutii mari. Una conținea documente, acte și fotografii de familie, iar cealaltă amintiri, medalii, cupe și diplome ale părinților, mătușii și sorei sale din cariera lor de natație. Prelucrarea și organizarea documentelor a fost un efort de lungă durată, solicitant atât fizic, cât și emoțional.
Din această păstrare personală a memoriei a luat naștere proiectul Camerei Memoriale Orosz, realizat în colaborare cu Fundația Orosz și Asociația Clujul Comoară. Salonul Cultural Maghiar al Clujului din Cluj, care găzduiește camera memorială, a fost înființat tot prin generozitatea lui Judith Maier-Orosz și sprijinul Fundației Orosz.

„(…) să-și amintească de propria familie. Să scoată o fotografie veche și să petreacă timp asupra ei. Să citească o scrisoare veche. Să aibă răbdarea să stea lângă bătrâni și să asculte poveștile lor. Obiectele pe care le primesc cu dragoste să le păstreze. Dacă facem asta, avem garanția că generațiile care vin după noi vor continua să-și amintească de noi. Pentru că amintirea nu este o privire înapoi, ci o responsabilitate.” – Judith Maier-Orosz

În ciuda situației materiale modeste, Orosz Endre a făcut cercetare arheologică din proprie inițiativă, interesul său fiind de o amplitudine ieșită din comun. Din 1895, timp de 25 de ani, a fost învățător și director al școlii generale din Apahida. Ca arheolog, a efectuat săpături pe 115 situri arheologice preistorice, iar în 1900 a descoperit necropola celtică din perioada La Tène de lângă Apahida. În 2015, nepoții săi au donat întreaga sa colecție arheologică Muzeului Județean din Târgu Mureș. În 1928, și-a vândut colecția etnograficăde 5.600 de piese Muzeului Etnografic al Transilvaniei, aflat în funcțiune din 1923, colaborând strâns cu directorul acestuia, Romulus Vuia.
A fost secretarul general al Societății Carpatine Ardelene, redactor al revistei Erdély (Transilvania), ghid montan și organizator de cursuri pentru ghizi montani. În 1926, a înființat secția de ciclism și fotografie. Între 1933 și 1945, a condus, ca voluntar, Muzeul de relicve ale Revoluției de la 1848.
La sfârșitul anilor 1800, Orosz Endréné Hübner Ilona a obținut la Budapesta calificarea de învățătoare în șase domenii: germană, maghiară, lucru manual, gimnastică, caligrafie, precum și educarea copiilor cu tulburări de vorbire. Din 1896 a predat la Jimbor (Nagyzsombor), Apahida, Corușu (Ördögkeresztúr), Vaida-Cămăraș (Vajdakamarás) și Cluj. În 1901 s-a căsătorit cu Orosz Endre, iar din căsătoria lor au rezultat patru copii: Ferenc, Ilona, Gábor și Klára. După moartea, survenită în 1918, a lui Borzenné Hübner Emma, a crescut și cei trei copii rămași orfani ai acesteia: Tibor, László și Éva.

În 1907, Újhelyi Ferenc a urmat la conducerea Casei Districtuale de Asigurări Muncitorești din Cluj după comisarul ministerial dr. Kovács Kornél. În 1910, s-a căsătorit cu Király Margit; au avut două fiice. În 1913, a fost membru al consiliului de administrație al autonomiei locale, iar în perioada 1915–1918 a fost unul dintre organizatorii aprovizionării publice a Clujului. În 1918, a fost membru al nou-înființatului Consiliu Național Maghiar; la 12 decembrie, ministrul de Interne al guvernului Károlyi Mihály l-a numit șef al secției de transporturi, mine și cărbune din cadrul guvernământului general de apărare a intereselor maghiare din estul Ungariei. Între 1920 și 1933, a fost secretar al Sindicatului muncitorilor din construcții din România. Începând din 1925, a reprezentat, pe parcursul a două mandate în consiliul municipal, interesele societății maghiare din Cluj; a participat la conferința pentru muncă a Societății Națiunilor de la Geneva. Între 1928 și 1940, ca membru al Consiliului Tehnic al orașului, a condus cursuri pentru muncitorii constructori maghiari: legarea zidăriei, aritmetică, geometrie, teoria structurilor.
Újhelyi Ferencné Király Margit s-a căsătorit cu Újhelyi Ferenc în 1910. Au avut două fiice: Margit, născută în 1911, și Irén, născută în 1913.

După ce a devenit profesor de educație fizică și de limba română, Orosz Gábor a fost director al mai multor școli clujene. Între 1942 și 1954, a fost directorul școlii Kismester (aflată pe strada numită azi Ioan Bob), pentru perioade mai scurte a lucrat ca director-adjunct al Liceului de Fete, astăzi Liceul Teoretic „Apáczai Csere János”, și ca director al Liceului Brassai. În 1958, a fost solicitat să înființeze o școală sportivă, care a funcționat multă vreme lângă Liceul „Eminescu”. În jurul anului 1950, a fost președinte executiv al clubului sportiv Universitatea, aceasta fiind una dintre perioadele sale strălucite. Ca sportiv pasionat, a fost de 12 ori campion național la 400 și 800 de metri liber, a câștigat de două ori Campionatul de 25 de kilometri al Dunării și a fost unul dintre stâlpii echipei de polo pe apă a Universității, de mai multe ori campioană națională. Timp de decenii, a fost președintele Federației județene de înot; secretarele sale au fost campioanele la înot Boros Lajosné și Nagy Gabriella.
Orosz Gáborné Újhelyi Irén, casnică, a fost piatra de temelie și forța de coeziune a familiei.
În tinerețe a fost înotătoare, membră a Clubului Sportiv Universitar din Cluj, Univer­si­tatea, și a câștigat de 10 ori titlul de campioană națională la 100 și 200 de metri bras. A avut două fiice: Katalin, născută în 1934, și Judit, născută în 1942.

Între 1946 și 1961, Flora-Orosz Katalin a fost cea mai performantă înotătoare a României, campioană națională de 36 de ori și deținătoare a 40 de recorduri naționale. În 1958, a obținut diploma de medic general la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj. În 1959, a devenit membră fondatoare a Institutului de Medicină Sportivă din București; s-a specializat în ginecologie și balneologie, fiind medic al loturilor olimpice. Și-a publicat regulat studiile și experiența medicală acumulată la marile competiții în reviste de specialitate românești și germane. Între 1986 și 2000, a fost medic șef la Institutul de Medicină Sportivă din Frankfurt. Între 2012 și 2021, la competițiile de înot senior, a câștigat 11 medalii de aur la campionatele mondiale și 5 la campionatele europene, stabilind 17 recorduri mondiale. În 2021, s-a întors definitiv la Cluj și s-a stins din viață în mod tragic și neașteptat. Memoria sa este păstrată de bustul de bronz din Parcul sportiv „Iuliu Hațieganu”, de panoul decorativ de la intrarea în bazinul de înot, de basorelieful de la Casa Memorială Orosz și de distincțiile primite.

Între 1956 și 1967, Maier Orosz Judith a câștigat șase campionate de juniori și numeroase campionate școlare și universitare de înot. În 1967, a obținut diploma în textile la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”; până în 1989 a condus secția de design a fabricii România Muncitoare (fosta fabrică de eșarfe Schul). Între 1989 și 1994, a trăit la München, alături de soțul ei, Radu Maier. După divorț, s-a mutat la sora sa, Katalin; deși a căutat în zadar un loc de muncă în domeniul ei, între 1994 și 2021 a fost secretara Institutului Ortopedic din Frankfurt.
A călătorit prin lume alături de sora sa, scriind relatări de călătorie (Thailanda, Mexic, Creta, Australia, Madeira, Jamaica etc.). În 2016, a reînceput să înoate; a câștigat șase medalii de aur la campionatele mondiale, una de argint, una de bronz și nouă titluri de campioană europeană. În 2022, a transformat casa moștenită de la bunici într-o casă memorială. Fundația Orosz, înființată de ea, are drept scop sprijinirea vieții culturale și sportive comunitare, în special pentru tineret. Este cea mai vârstnică înotătoare activă din țară.