Evenimentele Bibliotecii Naționale „Széchényi” la cea de-a 17-a ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Cluj

Elbe István (bibliotecar, istoric al culturii – OSZK – Departamentul pentru Achiziția și Evidența Colecțiilor)

„Aceasta a mai rămas, dincolo de statuie și timp…” – Soarta monumentelor noastre în Bazinul Carpatic

După Compromisul austro-ungar, dar mai ales în perioada aniversării milenare a descălecării ungurilor, în întregul Bazin Carpatic au fost ridicate numeroase statui și monumente publice. Alături de cei trei giganți ai sculpturii din ultima decadă a secolului al XIX-lea – Fadrusz János, Zala György și Strobl Alajos –, au lucrat zeci de artiști renumiți, îmbogățind arta plastică maghiară cu opere de o frumusețe neegalată. Primele victime ale gravilor schimbări geopolitice din perioada de după cele două conflagrații mondiale au fost tocmai acele simboluri maghiare – monumente și statui – care stârneau patimi chiar și prin simpla lor prezență pasivă. Istoria lor variată – marcând dărâmarea, distrugerea, reinterpretarea parțială sau totală ori reamplasarea lor – reflectă fidel situația noastră specifică din Bazinul Carpatic.

Földesi Ferenc (filolog; șeful Colecției de Manuscrise a OSZK)

Manuscrisul Imnului (Hymnus)

Imnul (Hymnus) lui Kölcsey – nu în ultimul rând datorită liniei melodice compuse de Erkel – este un document cultic de o importanță deosebită pentru literatura și istoria maghiară. Pe de o parte, avem informații extrem de precise despre nașterea poeziei, datorită datării singurului manuscris autograf păstrat în Colecția de Manuscrise a Bibliotecii Széchényi; pe de altă parte însă, întrucât începutul anilor 1820 a reprezentat pentru Kölcsey o perioadă de criză și izolare, în lipsa corespondenței (și a copilor de lucru) nu cunoaștem aproape nimic despre procesul de creație. Manuscrisul deteriorat și salvat printr-o adevărată minune tace, la rândul său, cu privire la propriul destin. Cu toate acestea, cercetările de istorie literară din ultimul veac și jumătate oferă răspunsuri la cele mai importante întrebări legate de poezie și manuscrisul ei.

Lipthay Endre (istoric, cercetător științific în cadrul OSZK)

Széchenyi al Transilvaniei – Mikó Imre și manuscrisul său la Biblioteca Națională Széchényi

Biblioteca Națională Széchényi păstrează mai multe manuscrise de o valoare excepțională ale contelui Mikó Imre (1805–1874), printre care și un volum fermecător, de o valoare inestimabilă, ce cuprinde corespondența purtată cu soția sa, Rhédey Mária. Acest manuscris a parcurs un drum de-a dreptul aventuros de la locul conceperii sale, Clujul, trecând prin comitatul Nógrád și prin Veszprémul din Transdanubia, până când a ajuns la biblioteca națională din Budapesta. Prelegerea noastră va arunca o privire, pe de o parte, asupra istoriei acestui manuscris, iar pe de altă parte va aborda câteva conexiuni din Ungaria ale parcursului biografic al lui Mikó Imre – tezaurar al Transilvaniei, guvernator și ministru al transporturilor în guvernul Andrássy.